Scurt istoric centenar a Şcolii Gimnaziale Nr. 7

Istoria centenară a Şcolii Generale Nr. 7. începe cu anul şcolar 1906/07. Este primul an şcolar, când în urma activităţii de edificare de clădiri de şcoli elementare de către primarul dr. Bernády György, ajunge în clădire proprie şcoala elementară de stat de băieţi şi de fete din oraşul de sus. Până la această dată avem date de funcţionare a acestor şcoli în spaţii închiriate, din 1886. 
Cererile de edificare de şcoli se datează din 1897, din 1902 şi din 1905. După activitatea de fondare de şcoli a primarului oraşului, în circumscripţia actuală a Şcolii Generale Nr. 7. deschide porţile pentru băieţi Şcoala Elementară din str. Jókai Mór (astăzi Mihai Eminescu), iar pentru fete cel din piaţa Sf. Gheorghe/Szent György tér (astăzi Republicii). După primul război mondial, din 1920 şcoala 
de băieţi şi fete ajung în clădirea din piaţa Sf. Gheorghe, reprezentând secţia maghiară. În şcoala din str. Mihai Eminescu găsim secţia română şi secţia izraelită cu limba de predare română. În 1923 şcolile elementare sunt numerotate, astfel primind cel din str. M. Eminescu nr. 2, iar cel din pţa. Sf. Gheorghe nr. 4. În perioada 1940-1944, în ciuda schimbărilor politice şcolile au păstrat 
caracterul lor, cel cu nr. 2 rămânând şcoala română, iar cel cu nr. 4 rămânând ceea maghiară. Din 1945 în fiecare şcoală este înfiinţat câte o secţie română, astfel Şcoala Elementară Nr. 2 funcţiona ca şcoală cu limba de predare 
română, iar cu Nr. 4. găsim o şcoală cu limba de predare română, respectiv, separat una cu limba de predare maghiară. Din cauza aceluiaşi circumscripţii şcolare se renunţă la secţia română din şcoala cu nr. 4 în 1949. Astfel copii români din circumscripţie frecventează şcoala cu nr. 2, iar cei maghiari pe cel cu nr. 4. În urma desfiinţării şcolilor confesionale, secţia din cartierul Fürszt a 
şcolii confesionale reformate de fete ajunge sub administraţia şcolii nr. 4, sub numărul 7. Din 1954 se schimbă numerele şcolilor, cel cu nr. 2 primind nr. 6, cel cu nr. 4 primind nr. 7, iar secţia din cartierul Fürszt primind numărul de 3. Pentru a reuşi şcolarizarea tuturor copiilor, din 1959/60 şcoala Nr. 2. va avea şi secţie maghiară, iar din următorul an se mută în noua clădire construită în strada Secuilor Martiri. Din 1963, şi şcoala nr. 7 ajunge într-o nouă clădire, în localul, în 
care funcţionează şi astăzi. De acum se desfiinţează secţia din cartierul Fürszt. Tot din acest an şi Şcoala Generală Nr. 7. începe anul şcolar cu secţie română şi maghiară, la fel ca şi şcoala generală nr. 6. La începutul anilor 60 şcolile istorice 6 şi 7 continuă să se dezvolte, având un rol important în peisajul învăţământului judeţean, fapt reliefat atât de calitatea efectivelor de elevi, cât şi de calitatea corpului didactic şi a personalului TESA. În anii 90 şcolile 6 şi 7 au dezvoltat parteneriate importante cu şcoli reprezentative din Anglia, Republica Moldova şi Ungaria. Un rol important în activitatea didactică l-au avut, şi-l au în 
continuare, cabinetele de psihologie, logopedie şi de asistenţă medicală, care contribuie la buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ. Istoria celor două şcoli generale, pornite împreună prin edificarea şcolilor în aceleaşi circumscripţie de către Bernády György, ajung să fie unite, prin fuziunea din anul şcolar 2004-2005 a Şcolilor Generale Nr. 6 şi 7, astăzi funcţionând ca Şcoala Generală Nr. 7, cu clădirea A. şi B.